Îţi gâdil cu buzele pielea întinsă, ascunsă după conturul tandru al unei urechi prea curioase.
- Te lauzi cum că ai avea amfiteatre în loc de urechi, dar le pliezi ca pe nişte aripi de liliac în lumina solară. Ţi le scufunzi sub coaste şi, deşi presiunea devine adesea insuportabilă, înghiţi cu goluri mari de aer, ca şi cum toate sunetele lumii ţi s-ar cuveni. Peste un veac se vor împlini o sută de ani de când îţi voi fi sărutat urechea stângă, şi tot nu ştiu unde se duc toate cuvintele pe care i le voi fi şoptit...